Nevoia de a crea

Sursa foto 1:

By Artemisia Gentileschi - http://www.artribune.com/wp-content/uploads/2012/01/ART_24_bassa_1.jpg, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=10590620

Sursa foto 2:

By Illegible - Livre du centenaire, 1794-1894, Tome III, Paris, Gauthier-Villars et fils, 1897., Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=4960231

...Se spune că omul a fost făcut „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Poate, dar omul este teribil de imperfect şi, pe lângă genii, avem pe Pământ criminali, nebuni, violatori, dictatori - şi aşa mai departe. Omul ar putea atinge perfecţiunea, dacă nu ar fi, de fapt, un hibrid.

În fine, poate constitui obiectul multor discuţii tema „ce este, de fapt, fiinţa umană” şi mă tem că nimeni nu deţine un răspuns corect şi mai ales complet.

Dar trebuie remarcat că omul se comportă, la rândul său, ca un creator în miniatură. Încă din antichitate, artele erau la mare preţ şi făceau parte din educaţia oricărui om care se respecta. Nu ştiu exact când a apărut prima pictură sau când a fost compusă prima piesă muzicală, dar oricum datează de foarte multă vreme. La fel şi în cazul cărţilor. Doar cinema-ul are o istorie mai recentă - şi vedem cu toţii până unde a putut să progreseze.

Esenţial este însă să înţelegem de ce are nevoie omul de artă. Pentru a se simţi, la rândul său, un creator, sau pentru a-şi satisface o nevoie estetică/sufletească? De fapt, s-ar putea să fie ambele, dar ce mi se pare uluitor este că omul pare a fi dotat cu un instinct în acest sens, nevoia de a crea pare a fi înscrisă în ADN-ul său, chiar dacă nu absolut toţi oamenii sunt creatori.

Câteodată, mi se pare că acei compozitori care îşi aştern notele pe portativ, acei scriitori care încredinţează hârtiei tainele imaginaţiei lor, acei pictori care însufleţesc pânza fac ceea ce face şi o colonie de furnici: îşi desăvârşesc opera, pentru a duce specia înainte.

Şi mi se pare un spectacol sublim, grandios.

Însă nu ştiu dacă poate fi desluşit întreg mecanismul, dacă putem afla cine a „plantat” acolo darul creaţiei.

Oricum, omul pare a fi, după cum spuneam, un fel de hibrid între terestru şi celest. Şi se pare că nu va scăpa de această „amprentă” niciodată.