Sursa foto 2:
...Ar fi spus, cu
siguranţă, cei de la Phoenix.
De ce iubim atât de
mult această artă? Ce ne atrage atât de mult la ascultarea de
muzică?
Oamenii de ştiinţă
spun că responsabilă de plăcerea pe care o simte un ascultător de
muzică este eliberarea de dopamină/endorfine în organism, ceea ce
are un efect oarecum asemănător celui al unui drog. Şi cred că
este corect, fiindcă ascultătorul intră într-o stare aparte, care
creează dependenţă (am simţit-o la rândul meu).
Dar, dincolo de această
explicaţie cu substrat biochimic, ce ingrediente sunt necesare
creării de muzică autentică?
Desigur, timpurile s-au
schimbat, de la muzica clasică s-a trecut la ritmuri mult mai
moderne şi la acorduri mult mai gălăgioase. Muzica simfonică este
minunată şi nu trebuie dată uitării, dar trebuie să recunoaştem
că, astăzi, cele mai cunoscute genuri sunt hard-rock, heavy metal,
punk rock, disco, techno, hip-hop, trance şi altele asemănătoare.
Personal, chiar cred că
era necesară o revoluţie în muzică. Dar trebuie păstrat un
echilibru, trebuie menţinută o ştachetă la un nivel al calităţii
corespunzător. Revenind la întrebarea de acum câteva paragrafe,
deşi sunt un mare iubitor şi ascultător de muzică din genuri
foarte variate, nu ştiu să interpretez şi nici să compun absolut
deloc, deci nu îmi dau seama care poate fi reţeta succesului. Doar
presupun că, pentru a compune muzică, trebuie să ai un talent
nativ, să munceşti mult şi să ai o doză de „nebunie” şi de
sclipire de geniu...
Însă, de la un moment
dat încolo, „industria” muzicală nu a mai oferit aceeaşi
calitate, nu a mai „livrat” artă (dacă-mi permiteţi
barbarismul) sau, pur şi simplu, avidă de încasări, a dat drumul
pe piaţă la orice, indiferent cum, în cantităţi cât mai mari,
ba poate chiar „a dat Cezarului ce-i al Cezarului”.
Menţionez că am fost
un fan înrăit al muzicii hard'n'heavy, ba chiar am ascultat atât
muzică hippie, cât şi punk, ceea ce pentru un fan rock ar părea
inimaginabil. Dar am tras în cele din urmă concluzia că şi The
Doors sau Jefferson Airplane (două dintre trupele mele din anii
„hippie” favorite), cât şi Ramones sau The Clash au produs
muzică autentică. De valoare.
Însă de la un moment
dat nu m-am mai regăsit în ceea ce a apărut nou în domeniu şi,
treptat, m-am îndepărtat şi de ce era rock mai vechi,
reorientându-mă către muzică de ambient şi electronică (e drept
că, în anumite doze, şi psihedelică).
Şi am găsit mulţi
artişti minunaţi, în majoritate probabil necunoscuţi publicului
larg, care produc o muzică de o valoare extraordinară, de un nivel
extrem de ridicat. „Minunea” a fost posibilă datorită site-ului
Jamendo, de unde poţi descărca sau asculta în streaming muzică în
mod gratuit dacă o faci pentru uz propriu, obligativitatea unei
plăţi apărând doar dacă se urmăresc scopuri comerciale.
Doresc să împărtăşesc
cu voi ceva din toate acestea, aşa că ataşez link-uri către
câţiva artişti care m-au impresionat în mod deosebit (mai sunt,
oricum, şi mulţi alţii care vă aşteaptă):
Audiţie plăcută! (celor
care apreciază aceste genuri de muzică, bineînţeles). (Am pus şi
două, ultimele, care se asociază cu muzica ethno-rock, respectiv
dark neoclassic – numit uneori şi darkwave -, pentru varietate).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu