Emoţii pierdute
Ale trecutului
Imortalizate în noi
înşine
Ca într-o dioramă.
Gânduri rătăcite
Ale prezentului
Tinzând către
absolutul
A ceea ce am fi putut
fi,
Dar nu am ajuns
niciodată.
Fiinţe damnate
Ale viitorului,
Negându-şi propria
identitate
În irizaţii
halucinante
De bazalt spulberat,
Trecând strigătul
primitiv
Prin filtrul insipid al
civilizaţiei.
Am fost. Suntem. Vom
fi.
Copiii
cu glasuri sparte ai infinitului.
(Poezie proprie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu