duminică, 2 aprilie 2017

Imperfecţiune




Emoţii pierdute
Ale trecutului
Imortalizate în noi înşine
Ca într-o dioramă.


Gânduri rătăcite
Ale prezentului
Tinzând către absolutul
A ceea ce am fi putut fi,
Dar nu am ajuns niciodată.


Fiinţe damnate
Ale viitorului,
Negându-şi propria identitate
În irizaţii halucinante
De bazalt spulberat,
Trecând strigătul primitiv
Prin filtrul insipid al civilizaţiei.


Am fost. Suntem. Vom fi.
Copiii cu glasuri sparte ai infinitului. 

(Poezie proprie) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu