Deşi muzica rock îşi are fanii săi constanţi în România,
a veni cu ceva inedit constituie o provocare căreia nu toţi interpreţii îi fac
faţă.
Am descoperit cu plăcere şi bucurie muzica celor care,
sub denumirea de „ŞlagărBusters”, şi-au propus să încânte publicul şi,
totodată, să aducă un zâmbet pe buzele ascultătorilor. Hit-uri de netuitat,
semnate de artişti celebri precum Gică Petrescu, Tudor Gheorghe, Frank Sinatra
sau Elvis Presley sunt reinterpretate într-o manieră originală, versurile
necorespunzând cu cele originale, ci fiind luate din alte piese.
Deşi pare o acţiune cel puţin îndrăzneaţă, mie nu mi-a
sunat a parodie. Adică este un fel de parodie, dar nu îi ridiculizează pe
autorii pieselor originale, ci aş zice că menţine trează atenţia publicului
contemporan printr-un procedeu inedit. Public care, să nu uităm, are nevoie şi
de diversitate, pe lângă calitate.
Apoi, una dintre piese, „Ostatic blues”, mi-a adus aminte
de compoziţiile lui Alexandru Andrieş, care, în perioada sa de glorie, îşi
făcuse un adevărat obicei din a compune piese care vorbeau despre o fată, unele
mai romantice, altele menite să aducă un plus de amuzament şi de voie-bună.
Căci despre voie-bună este vorba şi în piesele amintite,
care au fost aplaudate de un public nu foarte numeros, dar entuziast. Duo-ul
care se „ocupă” de muzică şi compilaţii este alcătuit din Ştefan Hâncu
(chitară) şi Adrian Ungureanu (voce şi chitară), doi tineri muzicieni care,
deşi nu foarte cunoscuţi, şi-au propus să cucerească inimile şi să câştige
simpatia publicului. Şi au destule argumente, fiindcă muzica lor este una de
calitate, iar surprinderea ascultătorilor este garantată.
Dorind să aflăm mai multe despre proiectele şi sursele de
inspiraţie ale celor doi, i-am solicitat câteva informaţii chitaristului Ştefan
Hâncu.
«Cu toate că ne-ar fi plăcut să fim primii care facem asta, n-a fost să fie... Cum ar spune unii fără inspiraţie: ne-am născut
prea târziu, totul s-a făcut deja. Vă dau un
exemplu monumental: trupa Beatallica. Ei combină, aşa cum le spune şi numele,
Beatles cu Metallica, dar merg cu asta până la capăt: amestecă teme muzicale,
versuri, nume de piese şi albume, până şi copertele discurilor. Vă recomand
piesa "The
Thing That Should Not Let It Be",
extraordinară sub aspect tehnic, dar mai ales pentru că nu te poţi opri din râs
ascultând-o. Şi ăsta a fost doar un exemplu.
Ce ne face pe noi "unici"? Hmm, poate nimic, poate nici nu contează - putem să inventăm şi roata,
dacă ne simţim bine făcând-o. Când ne-am descoperit "vocaţia", eram pur şi
simplu la o bere şi ne distram pe cinste, nefiind chiar siguri că o să ajungem
vreodată pe scenă.
De fapt, s-ar putea să avem câteva ingrediente "secrete"...
iată-le:
1. Am şi spus-o: nu suferim de complexul originalităţii.
Ne exprimăm cum ne place, iar asta ne face unici, în măsura în care fiecare om este unic.
2. Suntem două personaje
antagonice. Ideile noastre se completează, dar se şi contrazic. La fel şi
stările de spirit, sursele de inspiraţie. Stampede (n.r. - Adi Ungureanu) se
simte la el acasă în pop, rock'n'roll, dar şi în muzica
noastră uşoară ante '89. Eu am copilărit cu Maiden, Judas
Priest, Sepultura etc. Stampede este un showman înnăscut, pe care publicul îl încarcă pozitiv, pe când eu sunt chitarist de
studio, cu mania detaliului.
3. Facem aranjamente aparent
simple, dar care solicită din plin ascultătorul avizat. Când ne vezi, suntem
folkişti: voce şi chitară - chiar ar fi amuzant să
apărem la festivalul "Om bun"... Când
începem să cântăm, folkiştii dispar. Chitara e peste tot, înainte am compus
pentru multe instrumente (nu puteam găsi destui membri pentru o formaţie), acum
vreau totul pe o singură chitară. Vocea sare, într-o veselie, de la Priest la
Elvis şi de la Britney Spears la Metallica. (Îi rămânem îndatoraţi autorului acestui articol pentru ideea cu
Britney, mai ales că ne-a oferit-o într-un moment în care căutările noastre
erau destul de ezitante.)»
PS: În curând, update cu un link unde puteţi vedea înregistrări video cu recitalurile celor doi interpreţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu