Sursa foto:
În
lumea cinefililor, a devenit aproape un truism faptul că filmele de
festival (sau independente) au o valoare artistică mai mare şi
transmit un mesaj mai puternic decât aşa-numitele producţii
încadrate în mainstream - cele mai noi şi mai populare producţii,
probabil apreciate foarte mult de... hipsteri.
(Îmi
aduc aminte că un astfel de film, care a rulat şi la noi, a fost
Stations of the Cross - Patimile Mariei, producţie germană din
2014, câştigătoare a Ursului de Argint pentru cel mai bun
scenariu, o parabolă tratând destinul uman în comparaţie cu
destinul cristic. Este adevărat că filmul e puţin scolastic, dar
scenariul într-adevăr te pune pe gânduri şi nu pot accepta un
singur lucru: că la aproximativ 10 zile de la premieră, în
Bucureşti a fost scos din cinematografe, mai mult ca sigur din cauza
lipsei de spectatori).
Nu
mai vorbim de filmele unui regizor de geniu ca Bela Tarr sau de
surprinzătorul El Destierro (2015), în regia lui Arturo Ruiz
Serrano.
Personal,
respect şi regula încasărilor, dar nu admit ca aceasta să dicteze
asupra calităţii filmelor în cauză, ştiut fiind că unele
scenarii sunt construite deliberat astfel încât să cuprindă cât
mai multe ”ingrediente” de succes, ceea ce de cele mai multe ori
dăunează fatal producţiilor respective.
Desigur,
nimeni nu îi poate opri pe cinefilii doritori de filme aparte să le
vizioneze în cadrul festivalurilor respective, printre cele din
România amintind Festivalul Internaţional de Film Transilvania
(Cluj-Napoca), Festivalul Astra Film (Sibiu), Festivalul
Internaţional de Film Independent Anonimul, Festivalul de Film
Horror&Fantastic ”Lună Plină” din Biertan, judeţul Sibiu,
Festivalul Internaţional de Film DaKINO, Les Films de Cannes a
Bucarest, Festivalul de Film Studenţesc CineMAiubit şi multe
altele, ceea ce este un real câştig pentru popularizarea acestui
gen de cinema.
Dar
dacă nu eşti din oraşul respectiv şi nu ai drum pe acolo, sau
dacă ai un job prea solicitant pentru a mai ajunge în sala de
cinematograf (lucru de nedorit, dar perfect posibil într-o epocă a
tehnologizării şi a vitezei)?
Singurele
soluţii ar fi canalele TV şi site-urile care oferă streaming.
Chiar dacă, cunoscute fiind regulile pieţei, va trece ceva timp de
la lansare până vor fi disponibile acolo, nu ar fi nicio problemă
să vizionezi filme de festival mai vechi, având în vedere că
multe dintre ele sunt practic necunoscute. Din câte ştiu, la noi,
canale TV pe care s-ar putea vedea astfel de producţii sunt doar
Sundance şi Cinemax 2 (uneori şi 1), iar unul dintre site-urile
care s-au încumetat să încerce aşa ceva, oferind însă atât
filme independente cât şi mainstream (tactică eficientă şi
pentru încasări, împotriva căreia nu am absolut nimic) a fost
Voyo. Primele luni au oferit spectatorului o experienţă fascinantă,
pentru ca apoi unele filme să fie retrase de pe site şi înlocuite
cu altele din ce în ce mai slabe calitativ, în cele din urmă
această tentativă de a-i oferi cinefilului ceva interesant şi la
un preţ accesibil eşuând într-un mod pe care nu îl mai
caracterizez aici. De ce să aşteptăm o ”relansare” a
site-ului, când ar fi fost suficient să fie păstrată strategia de
la început?
Fără
canale TV şi fără site-uri de streaming, filmele de acest gen
rămân la voia... pirateriei, şi am să spun un lucru care, poate,
pe unii îi va şoca: nici măcar pe site-urile de torrente nu
găseşti uşor filme de festival, fiindcă nici acolo nu sunt foarte
cerute.
Nu
pot să imprim altora gusturile mele, nu pot să le cer tuturor să
aprecieze filme şi regizori care, poate, nu le satisfac gusturile.
Dar cred că singura soluţie viabilă şi care să fie şi în
folosul cinematografiei ca act de cultură şi nu doar ca
vânzare-cumpărare ar fi aceea de a coexista canalele/site-urile de
producţii populare cu cele de festival/independente, ba chiar şi în
cadrul aceluiaşi site, cum a încercat Voyo. Trebuie acordată mai
multă atenţie acestui aspect, asta neînsemnând ”detronarea”
producţiilor care aduc încasări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu