”Ajută-mă, Doamne, şi
dă-mi un cuvânt/Din care să curgă lumină”, scrie poeta Eva
Constantinescu într-un preambul la poezia care deschide albumul,
intitulată ”Poem încă nescris”. Astfel, autoarea îşi afirmă
încă din start un crez: invocarea divinităţii ca sursă de
inspiraţie pentru versurile din care ”va curge lumina”, acea
flacără vie a creaţiei care însoţeşte perpetuu orice autor cu
talent.
”Poem încă nescris e viaţa
mea,/Povară dulce în desagă grea/Drum neumblat şi năpădit de
spini” - mărturisire vie a unei puternice contorsionări
sufleteşti, a unei misiuni aproape cristice pe care o are omul în
trecerea sa pe Pământ.
În poezia ”Străbunica la
bal” (mai târziu va urma şi ”Străină la bal”, poezia care
dă şi titlul volumului), autoarea evocă, cu o profundă
sensibilitate artistică, imaginea străbunicii, dar şi nostalgia şi
sentimentul de înstrăinare, ilustrate inspirat în cuvintele ”din
alt timp vin, mult prea îndepărtat”.
Eva Constantinescu evocă
deseori, în poeziile sale, natura - peisajele, pământul,
izvoarele, elementele primordiale ale vieţii, pentru a da un plus de
sensibilitate şi de romantism, nelipsind însă interogaţiile cu iz
filosofic, fiindcă poeta se află - în egală măsură – în
căutarea sensului vieţii: ”Ce caut eu în lumea asta oare?/N-am
chipul ei, nici mersul ei ciudat/M-am rătăcit(...)”, ceea ce
accentuează sentimentul anterior, de înstrăinare.
Melancolia şi tristeţea par
a fi stări caracteristice – de altfel, extrem de favorabile
creării de artă autentică – însă incompatibile cu poezia
lejeră, frivolă: ”Voi vreţi poeme vesele să scriu(...)”.
Poeta Eva Constantinescu
versifică uşor, rima nu este forţată, şi nu îşi ascunde
trăirile extrem de puternice în spatele versului alb, ci reuşeşte
să redea o gamă complexă de emoţii în vers clasic.
În poezia ”Lumea nu se
sfârşeşte cu noi” este evocat miracolul vieţii şi al
regenerării, evidenţiindu-se faptul că existenţa pe Pământ este
perpetuă, chiar dacă fiinţele umane se pot asemăna - la scară
mai largă - cu efemeridele.
Coexistenţa contrariilor este
o altă temă abordată de poetă, sintetizată sugestiv în
versurile ”Dar răul şi sacrul deopotrivă în noi/Ne înalţă,
ne-apleacă, ne mână-n şuvoi”.
În ”Secantă” este
prezent un iz de metempsihoză în rătăcirea spiritului aflat în
căutarea perfecţiunii, cu trimitere la filosofia hindusă şi la
scrierile lui Mircea Eliade. (De altfel, pe parcursul volumului,
autoarea face câteva trimiteri la unii dintre autorii preferaţi –
Mircea Eliade, Jorge Luis Borges şi Charles Baudelaire).
Poezia Evei Constantinescu nu
îmi aminteşte pregnant de vreo operă poetică a unui alt autor cu
care aş putea să o compar. Este o scriitură originală, inedită,
care îmbină cu succes descrierea unor stări interioare frământate,
adeseori melancolice, cu întrebările existenţiale, sensul vieţii
şi al trecerii noastre pe Pământ părând că o preocupă în mod
deosebit pe scriitoare, ca şi tema conflictului dintre omul de
factură superioară şi lume, conflict ce generează, cel mai
adesea, inadaptarea.
Din acest amestec rezultă o
poezie sensibilă, dar şi profundă, care se parcurge cu plăcere,
cred eu, de către cititorii de orice vârstă, deşi se adresează
cu precădere publicului matur, care a citit ceva din marile creaţii
din literatura universală, dar şi opere cu substrat filosofic.
Tema înstrăinării, care dă
şi titlul volumului, este recurentă, apărând atât în
”Străbunica la bal” şi ”Străină la bal”, cât şi în
”Cât de străină”. Autoarea se simte departe de lumea
tumultuoasă, cufundându-se în propriile trăiri şi visări,
profunde şi deseori pline de angoase.
Cititorului nu-i va fi însă,
desigur, străină această poezie sensibilă, aparte, care se
citeşte cu plăcere şi interes de la prima până la ultima filă.
Volumul se încheie cu o
tulburătoare invocare a aceleiaşi divinităţi, văzând de data
aceasta în lume, pe lângă prilejul de rătăciri şi melancolie,
un izvor de inspiraţie, o muză:
”Doamne, te rog, încă nu
mă lua.
Lumea aceasta, aşa cum e ea
Încă mă hrăneşte cu
doruri şi vise
Ce ar putea să se-aşeze-n
cuvânt,
Deşi, eu am uitat demult cine
sunt...”.
Superb. Şi extrem de relevant
pentru universul interior al poetei, pe care îl oferă cu
generozitate cititorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu