Westworld, un serial pe care eşti programat să-l vezi şi să-ţi placă!

Foto 1: Gage Skidmore [CC BY-SA 2.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/2.0)], via Wikimedia Commons 

Foto 2: Wikimedia 

Desigur, un serial cu Anthony Hopkins şi Evan Rachel Wood în distribuţie şi cu un subiect inspirat de filmul omonim al celebrului Michael Crichton (autor, între altele, al cunoscutelor romane Germenul Andromeda şi Jurassic Park, având cărţi care s-au vândut în peste 150 de milioane de exemplare în întreaga lume, dar mai ales o originalitate aparte), are toate premisele unui spectacol cât se poate de ofertant.

Însă mărturisesc că adevărata revelaţie am avut-o doar pe parcurs, ştiut fiind că multe remake-uri cam ruinează originalul, iar despre tânăra şi talentata actriţă americană nu-mi formasem totuşi o părere foarte clară (urmărind-o în alte producţii, mi-am dat seama că are talent, dar nu ştiam până unde).

Serialul are rating 18+, ceea ce înseamnă că e dur. Şi, într-adevăr, are scene de o violenţă care te poate şoca, plus unele cu conotaţie vădit sexuală sau implicând nuditate. Însă este atât de bine făcut, încât aceste ingrediente care de obicei urmăresc latura spectaculară şi atragerea unui public cât mai numeros nu par atât de deranjante. Ingeniozitatea scenariului te va fascina pur şi simplu, fiindcă ideea (aparţinându-i lui Crichton) de a crea un fel de parc de distracţii cu androizi programaţi să mulţumească vizitatorii, androizi cărora li se şterge memoria după fiecare episod în care sunt abuzaţi şi traumatizaţi, doar pentru a o lua de la capăt, însă cu reacţii atât de fireşti încât nu i-ai deosebi de oamenii adevăraţi, este una de senzaţie, chiar dacă în lumea vastă a SF-ului e posibil să mai fi apărut, sub o formă sau alta. Numai că la un moment dat unii androizi încep să aibă reacţii neprogramate...

Amestec incredibil de fantezie, cinism şi aventură, Westworld te ţine ”în priză” la fiecare episod (are trei nominalizări la Globul de Aur, iar pe Cinemagia are o medie de 8,9, chiar dacă există şi păreri uşor contra) şi îţi dezvăluie o lume cum numai unul dintre maeştrii SF-ului era capabil să conceapă. Dialogurile dintre androizi şi creatorii lor sunt extrem de inteligente, chiar dacă cele din parc sunt mai frivole, mai adaptate genului western.

Alături de Sir Anthony Hopkins, la fel de expresiv şi la o vârstă înaintată, Ed Harris este o surpriză plăcută, intrând foarte bine în rol, dar adevărata ”bombă” mi s-a părut Evan Rachel Wood.

Sigur, frumuseţea sa poate fi unul dintre criterii, dar aici demonstrează că este în primul rând actriţă. De urmărit dialogurile cu cei care o programaseră, când, de exemplu, în aceeaşi scenă îşi plânge părinţii ucişi în parc, dar imediat, la comanda programatorului, devine un robot cu înfăţişare umană, cu o mină rece, total inexpresivă. Să faci o asemenea trecere de la o gamă la alta fără ca spectatorul să-şi dea seama că ”l-ai păcălit” înseamnă să stăpâneşti la perfecţie arta actoriei. În plus, şi în alte scene joacă extrem de convingător.

Westworld nu este, după cum spuneam, un serial uşor de urmărit. Uneori îţi dă fiori. Dar îţi vei dori să-l vezi până la capăt, fiindcă este, după părerea mea, prea bine făcut.

(Se difuzează în prezent pe HBO, iar toate episoadele sunt disponibile pe HBO GO).

Dacă ne place pur şi simplu sau cineva ne-a programat să ne placă, rămâne să aflăm pe parcurs...