Au trecut foarte mulţi ani...
Pe-atunci, în după-amiaza zilei de Ajun, când se însera mai devreme, învăţătorul clasei strângea ceata şi plecam în sat, la colindă.
Eram înnebunită să merg la urat. Nu aveam voce, aşa încât eram ”desemnată”, alături de alţi asemenea colegi, să jucăm rolul întăritor, de a striga după fiecare strofă ”hăi hăi hăi”, zdrăngănind din zurgălăi.
Toţi aveam trăistuţe în care adunam ”colindeţele” – covrigi calzi, scoşi de pe vatră, poame uscate, nuci, mere ori turtă dulce. Bani, niciodată!
După ”Astăzi s-a născut Cristos/Domnul lumii luminos/Lăudaţi şi cântaţi/Şi vă bucuraţi!”, cine ar fi scos portofelul, să ”plătească” în arginţi bucuria veştii aduse la poartă?
Mai întotdeauna zăpada scârţâia sub încălţări, aveam în jurul gâtului fulare împletite din lână ţigae, dar fericirea aceea, indescriptibilă, nu ar fi putut fi umbrită de nimic, n-o dădeam nici pe căldura jarului clipind în cămin.
*
Din stradă m-a asurzit un ”bombardament” de tobe, bice şi strigături, de care orăşenii au parte în Ajunul Crăciunului. Noua modalitate de a colinda! Dar era abia dimineaţa lui 4 decembrie.
Mai anticipează lumea sosirea Sărbătorilor, dar chiar cu trei săptămâni pline?
Ei, da. Larma se întinsese peste întreg cartierul, se striga răguşit ”La mulţi ani!” şi, din vreme în vreme, se înregistra câte o pauză – dovadă că protagoniştii se opriseră în faţa birturilor înşirate pe stradă şi încasau răsplata prestaţiei – cu suta de lei, nu cu bănuţul.
Mi s-a strâns sufletul, dureros. N-am ocărât, precum vecinii, ”ăştia nu mai au limită?!”, dar mi-am zis: ”iată cum s-a dezvoltat trendul!”.
Curând, desigur, vor descinde în bloc cetele de afoni ce vor ”interpreta” gâjâit ”dom' dom' să-nălţăm”... Vor bate în uşi, vor apăsa butoanele soneriilor de la intrare şi se vor năpusti pe scări, zgomotos, nemulţumiţi de ”surzenia” locatarilor.
Cu totul altfel sunt întâmpinaţi studenţii de la teologie, decenţi, neostentativi şi cu repertoriu deosebit.
*
5 decembrie. Edilii principalelor urbe au dat startul inaugurării Târgurilor de Crăciun, sărindu-l până şi pe Sfântul Nicolae. S-au aprins luminiţele, binecuvântând bradul împodobit şi căsuţele amenajate festiv în perimetrul alocat de autorităţi ”evenimentului”.
Anul acesta, câţiva primari cu vederi ecologiste au încercat inovaţii şi au recurs la surogate, promovând pomul din vreascuri ori ”artificialii” giganţi, închiriaţi.
Domnul primar al Capitalei a amplasat în ”ţarcul” din Piaţa Universităţii un schelet lemnos în hlamidă colorată, din beteală şi mii de beculeţe, iar cei de la Palatul copiilor au construit un brăduţ din flacoane goale şi cutiuţe de vaccinuri anti-Covid. Interiorul Târgului se lasă vizitat dacă achiţi o taxă de intrare şi dovedeşti că te-ai vaccinat.
Asta teoretic, deoarece biletul de acces se execută, dar cu ”discriminarea” vaccinaţi-nevaccinaţi cerberii au lăsat-o mai moale. Brusc, unii au descoperit că în România statul ar fi democratic. Stradal, Crăciunul bucureştean 2021 = muzică, oferte, antren.
La vânzare, producătorii propun de toate: dulceaţă făcută ca la mama acasă, băuturi regionale, marcă înregistrată, brânzeturi autentic ciobăneşti, o gamă integrală de afumături obţinute tradiţional, la foc de lemn de fag ş.a.m.d. Cozonaci, plăcinte, prăjiturele.
La ”botul calului” se pot servi vin sau ţuică fiartă, sarmale cu mămăligă, ciolan cu fasole, fripturi, cârnaţi etc.
În pofida asigurărilor, ”marfa” de paradă e departe de ceea ce se anunţă cu strigături, bucătarii nu sunt chiar vestiţi, dar cine să mai sesizeze păcăleala – devenită obişnuinţă -, se topeşte şi aerul festivist al manifestărilor.
Remarcabilă, în context, apare noutatea transformării Crăciunului în ”Sărbătoarea lui Moş Crăciun”. Care Moş nu mai e nici el ceea ce a fost la origini.
Proprietar al unei Căsuţe din Târg, Moşul dialoghează cu copiii, care-i transmit scrisori cu ce daruri doresc să fie onoraţi. Prioritar, sunt telefoane mobile, tablete, laptop-uri, ”hăinuţe” de firmă. Uneori Moşul dă câte un spectacol – ori se dă în spectacol. În postură de scafandru, balerin etc.
Crăciunul s-a transformat într-un bâlci.
*
În calendarul creştin, 25 decembrie consemnează Naşterea Domnului. Prin urmare, asta aniversăm.
Memorabilul preot Constantin Necula a dat evenimentului adevărata semnificaţie – venirea pe lume a Fiului Dumnezeului Ceresc, mântuitor al omenirii – care simbolizează armonia divină, fidelitatea, reamintindu-ne sensul vieţii pe Terra. De unde şi caracterul unic al acestei sărbători, intimitatea trăirii acesteia.
De aceea tradiţia conferă aniversării cadrul familial, împlinit de bradul-etalon, al pomului credincios, ce nu-şi pierde frunza niciodată. Climatul de tihnă şi puritate în care se alătură Iisus Hristos.
Iisus Mântuitorul nu se duce la mall, nici în piaţa publică, el nu e ”pribeagul” din sania trasă de reni care soseşte şi împarte daruri comune prin hornul casei, grăbit, şi dispare neobservat.
Hristos ne e călăuză. Alinare. Şi îi suntem datori cu o mulţumire, măcar o dată pe an.
Faptul că nu îi permitem să se aşeze la masă, în căminul nostru, alături de noi, e mai mult decât impoliteţe, este impietate. Grosolănie.
Dar iată că omul modern o comite! Şi piosul omagiu, apreciat ca desuet, a fost transformat în ospăţ, în chiolhan cu sarmale stropite din belşug cu băutură, acompaniament de manele, eventual halucinogene şi dans ”drăcesc” cu Crăciuniţe.
Precursorul. Repetiţia generală a Revelionului.
În context, multora nici nu li se pare neavenită recomandarea UE de a înlocui cuvântul ”Crăciun” cu mai adecvatul termen de ”Sărbătoare”. Consideră normalitate demersul-directivă, alternativă pentru despovărarea de constrângerile ancestrale.
Oare?
Dacă ne închinăm la Apus şi înseamnă că soarele va înceta să apară la Răsărit?
Că tot semănând vânt nu vom culege altceva decât furtună?
Revin la părintele Constantin Necula.
Întrebat despre ce părere are în legătură cu Oculta mondială şi capacitatea ei destabilizatoare, a răspuns doar atât: ”Hristos răstignit a înviat morţii din noaptea veşnică şi S-a înviat pe Sine. Va veni, va judeca şi va domni viaţa veacurilor, fără de sfârşit”. Punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu